PLATFORME EDUCAȚIONALE

PLATFORME EDUCAȚIONALE ON-LINE

În zilele noastre, când timpul este din ce în ce mai limitat, iar volumul de informaţie foarte mare, platformele e-learning îşi fac destul de repede loc în sistemul de învăţământ deoarece permit utilizarea mai eficientă a resurselor materiale cât şi umane.

Un sistem de e-learning constă într-o experienţă planificată de predare- învăţare,

organizată de o instituţie ce furnizează resurse educaţionale stocate pe medii electronice într-o ordine secvenţială şi logică pentru a fi asimilate de subiecţi în maniera proprie, fără a-i constrânge la activităţi sincrone de grup. Sarcina educaţiei şi formării bazate pe noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării nu este de a înlocui tipurile tradiţionale de formare, ci de a le completa în scopul măririi randamentului acestora. 

Platformele de învăţare online, sau așa-numitele platforme e-learning, sprijină procesul de învăţare individuală şi permit utilizatorilor să acceseze o serie de surse de informare sau de medii online de dezbatere, pe teme diverse.Instruirea de tip e-learning presupune utilizarea platformelor şi portalurilor educaţionale, a tehnologiilor şi aplicaţiilor de nouă generaţie ale Internetului – generic denumite web 2.0 – sau a rețelelor şi mediilor informatice sociale.

Platformele de învăţare online îmbunătăţesc calitativ conţinutul învăţământului, conducând la ameliorarea procesului instructiv-educativ prin însuşirea unor procese de învăţare active şi autonome, creşterea interesului elevilor pentru instruire, crearea unor medii noi de învăţare formală sau nonformală, individuală şi în grup.E-learning-ul nu doreşte să înlocuiască sistemele educaţionale tradiţionale ci să întărească procesul de învăţare. A fost adoptat de unităţile de învăţământ ca o alternativă la educaţia tradiţională, ea poate completa activitatea didactică din şcoală, dar nu o poate înlocui.

Acest tip de platforme este destinat învățării active din partea elevilor, având în vedere că generațiile actuale sunt obișnuite cu lucrul pe calculator încă de mici. Ca profesori, putem să utilizăm această abilitate a elevilor pentru a-i determina să-și folosească constructiv timpul liber, cu activități specifice fiecărei discipline sau arii curriculare în parte.

O platformă e-learning este un produs program având următorul set minimal de cerinţe care să permit : 

• asigurarea procedurilor privind instalarea, configurarea şi administrarea; 

• utilizarea unei interfeţe prietenoase adaptabilă dinamicii procesului educaţional; 

• utilizarea de suport logic de comunicare sincronă şi asincronă; 

• administrarea şi monitorizarea informaţiilor; 

• un management accesibil al conţinutului educaţional; 

• utilizarea de module de editare de conţinut educaţional sub diverse formate; 

• facilitarea autoevaluării offline prin proceduri asincrone şi evaluării online prin proceduri sincrone a cunoştiinţelor asimilate; 

• un program de pregătire continuă cu verificări parţiale pe tot parcursul procesului educaţional; 

• asistarea utilizatorilor în utilizarea software-ului educaţional; 

• înregistrarea feedback-ului privind calitatea serviciilor educaţionale oferite, precum şi a calităţii platformei educaţionale.

 Aceste facilităţi tehnice au ca scop final întâmpinarea dorinţelor şi a nevoilor de instruire ale studenţilor, pentru aceasta fiind necesară o bună corelare a aspectelor tehnice cu cele pedagogice.  

Un mediu educaţional Web (WBCE – Web-Based Course Environment) este un sistem de instruire foarte complex care conţine o platformă e-learning. Unele instituţii îşi proiectează propriul WBCE, dar în general este utilizată o platformă d Unele instituţii îşi proiectează propriul WBCE, dar în general este utilizată o platformă de elearning comercială (ex. Blackboard, WebCT, Lotus). Ea poate fi utilizată atât în cadrul sesiunilor de lucru la distanţă, dar şi în cadrul învăţământului având forma de zi, Internetul devenind un instrument auxiliar al procesului de instruire din orice domeniu. 

Majoritatea universităţilor româneşti au înfiinţat secţii de învăţământ la distanţă şi sunt în curs de adoptare sau perfecţionare a unei platforme de învăţare. Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică (CNEAA) a stabilit un set de Standarde privind utilizarea platformelor de învăţământ electronic în învăţământul la distanţă. Acestea se referă la:

 • servicii oferite studenţilor; 

 • resurse de învăţământ specifice; 

 • servicii oferite personalului didactic;

 • accesibilitatea la serviciile oferite de platforma de învăţământ electronic; 

 • managementul calităţii serviciilor oferite de platformă;

 • documente prezentate de instituţie.

 Realizările e-learning-ului cuprind următoarele elemente care se grupează în jurul studentului dornic de a obţine cunoştinţele necesare: 

• Infrastructură - mulţimea de elemente hard şi soft care permite accesul la informaţiile pe care studentul vrea să le însuşească. 

• Conţinut - cunoştinţele sub formă electronică care acoperă tematica cursului (sub formă de text, audio, video, simulări). 

• Servicii – realizarea planurilor de învăţământ, relaţia cu învăţământul tradiţional, evidenţa cunoştinţelor dobândite de studenţi, managementul capacităţii studenţilor, cerinţe pe care orice realizare e-learning va trebui să le gestioneze în mod corespunzător. 

Avantaje şi dezavantaje ale e-Learning

 Avantajele acestui tip de învăţare sunt următoarele: accesibilitate, flexibilitate, confortabilitate, utilizatorul putând hotărî singur, data şi ora la care se implică în activitatea de instruire.

 Faţă de sistemul tradiţional de învăţământ, e-learning-ul prezintă numeroase avantaje: 

• independenţa geografică, mobilitatea – posibilitatea de a accesa conţinutul materialului educaţional de oriunde şi oricând, cu ajutorul computerului personal şi a reţelei; 

• accesibilitate online – o caracteristică importantă specifică acestui tip de educaţie, prin care se înţelege accesul la educaţie prin Internet în timp real, de oriunde şi oricând, 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână; nu există dependenţă de timp; 

• prezentare concisă şi selectivă a conţinutului educaţional; 

• individualizarea procesului de învăţare – fiecare instruit are un ritm şi stil propriu de asimilare şi se bazează pe un anume tip de memorie în procesul de învăţare (auditivă sau vizuală), parcurgerea cursurilor poate fi făcută treptat şi repetat, controlându-şi rapid progresele, beneficiind de un feedback rapid şi permanent; unii subiecţi au un randament mai bun în weekend, alţii la primele ore ale dimineţii; 

• metode pedagogice diverse – programele e-learning trebuie să aibă la bază diverse metode pedagogice, care să ghideze subiecţii pe tot parcursul procesului de învăţare: la parcurgerea materialelor didactice, la realizarea proiectelor, la evaluarea online şi până la certificarea programului, dacă este cazul; o serie de experimente care studiază efectul pe care îl au utilizarea diverselor medii în însuşirea cunoştiinţelor au dus la concluzia că, în general, un material educaţional diversificat este reţinut în proporţie de 80% prin ascultare, vizionare şi interactivitate; 

• administrarea online – utilizarea sistemelor e-learning necesită asigurarea securităţii utilizatorilor, înregistrarea acestora, monitorizarea studenţilor şi a serviciilor oferite în reţea; 

• costuri reduse de distribuţie – software-ul educaţional sau soluţiile electronice de învăţare nu sunt ieftine. Totuşi, costurile lor sunt mai reduse decât cele implicate de o sesiune de învăţare “clasică”, deoarece sunt eliminate cheltuielile de deplasare, închirierea spaţiilor pentru cursuri, cazarea şi masa subiecţilor; 

• timp redus de studiu – în unele cazuri, în funcţie de soluţia de tehnică adoptată, şi timpul poate fi trecut la categoria reducerea costurilor: subiectul nu va întrerupe activitatea profesională pentru a urma un curs, ci va “pierde” doar câteva ore zilnic pentru a învăţa online sau offline, pe computer; 

• interacţiuni sincrone şi asincrone – cele două tipuri de interacţiuni dintre instructori şi instruiţi se pot completa; 

• tehnologii dinamice diverse – acestea permit un feedback pronunţat, în timp real, şi evaluări formative şi sumative, calitative şi cantitative, realizate într-un mod facil şi de către evaluatorii cei mai avizaţi; 

• dacă învăţământul tradiţional este organizat pe grupe de vârstă, cel online este organizat pe subiecte; într-o clasă virtuală pot fi reuniţi subiecţi de toate vârstele, cu pregătiri diferite, neglijând graniţele spaţiale. 

Dezavantajele educaţiei de tip e-learning sunt : 

• rata mare de abandon a studenţilor – acest tip de educaţie la distanţă necesită eforturi consistente şi susţinute din partea tuturor participanţilor la procesul instrucţional. Studenţii trebuie să fie extrem de motivaţi, altfel se instalează fenomenul de abandon şcolar care este mult mai frecvent în educaţia la distanţă decât în învăţământul tradiţional. După studiile făcute de Rovai , există câţiva factori care pot influenţa abandonul şcolar şi care pot fi exploataţi pentru a limita această tendinţă: 

- prezenţa 

– tutorele şi studentul trebuie să fie prezenţi chiar şi într-o comunitate virtuală; 

- egalitatea – trebuie să se manifeste prin aceea că tutorele va modera activitatea în aşa fel încât toţi participanţi să aibă oportunitatea de a interveni într-un anumit subiect de discuţie; 

- grupuri de lucru cât mai mici – care să permită o mai bună împărţire a sarcinilor şi activităţilor; 

- stilul de predare şi gradul de însuşire al cunoştinţelor reprezintă un factor important. Aceasta înseamnă folosirea unor formate de cursuri online specifice acestui tip de educaţie şi care să se adapteze cunoştinţelor subiecţilor. 

• necesită experienţă în domeniul utilizării calculatoarelor – cursanţilor li se solicită anumite cunoştinţe în domeniul IT. În cele mai multe cazuri instalarea unui sistem elearning presupune instalarea de aplicaţii sau medii adiţionale care presupun cunoştinţe tehnice suplimentare. Pentru a minimiza acest dezavantaj, clientul poate folosi un browser web. Există cazuri în care această abordare nu este posibilă. În acest caz este necesară modularizarea aplicaţiei, realizarea unui kit de instalare şi a unui ghid al utilizatorului. În cazul în care sistemul prezintă o multitudine de funcţiuni care nu sunt modularizate, utilizatorul are reţinere în utilizarea acestora şi, în consecinţă, este diminuată eficienţa sistemului în sine. 

• costuri mari pentru proiectare şi întreţinere – acestea includ şi cheltuieli cu tehnologia, transmiterea informaţilor în reţea, întreţinerea echipamentului, producerea materialelor necesare. Comparativ, însă, cu toate costurile pe care le implică procesul educaţional clasic, acestea sunt net mai mici. Cu toate aceste dezavantaje sau limitări, experienţa platformelor e-learning deja funcţionale a demonstrat faptul că participanţii la educaţie prin intermediul noilor tehnologii e-learning se familiarizează în scurt timp cu mediul virtual şi intră relativ repede în ritmul natural al transmiterii şi, respectiv, însuşirii de cunoştinţe prin acest modern şi eficient tip de educaţie.  

Pop Silvia-Elena